Salutare tuturor prietenilor Galeriei Romniceanu! Chiar dacă din martie nu v-am mai încântat cu minunatele lucrări ale elevilor noștri, știm sigur că nu ne-ați uitat și va promitem că din septembrie, când vom reluă activitatea, să va uimim cu picturi extraordinare realizate de micii artiști.
Toată această perioadă tumultuoasă, în care am ales pentru siguranța copiilor să nu ținem cursuri, a fost un foarte bun moment de reflecție pentru mine, ca profesor, ce anume trebuie făcut sau îmbunătățit pe plan educațional. Vă mărturisesc, cu tristețe, că la începutul lunii ianuarie hotărâsem să renunț la cursul de istoria artei, care, deși gratuit pentru elevii înscriși la pictură, ajunsese să fie ținut cu unul sau maxim 2 copii. Încă de acum 7 ani am ales ca acest curs să fie gratuit ca să nu existe presiune financiară pentru părinți și să vină cât mai mulți copii și în entuziasmul meu am considerat că acesta va fi unul dintre cele mai mari beneficii pentru elevii mei.
Lipsa de interes pentru el mă apăsa, mărturisesc, pentru că mă gândeam adesea că nu știu să-l fac suficient de atractiv pentru copii. În condițiile actuale, când constat cu amărăciune că muzică și artele vizuale își pierd chiar și statul de cenușărese din programa școlară, dacă ar putea să dispară cu totul ar fi perfect, am hotatat să mut acest curs de istoria artei în online și el să devină obligatoriu pentru copiii mei.
Uneori am senzația că statul ne vrea cu bună știință proști și needucați, asta a fost politica în România de 30 de ani încoace, fie că a fost dreapta sau stânga la putere, iar educația vizuală sau muzicală este zero și nu vorbesc aici de bieții copii de la țara care nu că nu au tablete, dar nu au nici grupuri sanitare…
Sunt la catedră oameni dedicați, pe mulți dintre aceștia îi cunosc pentru că sunt prietenii și colegii mei, dar tu, ca elev, de ce să-ți bați capul cu o mică pastilă despre artă gotică? Tu trebuie să iei zece la română și matematică să intri la un liceu bun și atât. Copiii noștri sunt mai mult de atât sau ar fi bine să fie…